Tel-Aviv

Tel-Aviv, oras fara pauze, de George GROSS
(Material propus pentru publicare la data de: 22-07-2006)


Tel-Aviv, oraş fără pauze. Cu toate că în Nordul şi în Sud-Estul ţării (zona limitrofă cu Gaza) sînt lupte, Tel-Avivul rămîne oraşul cosmopolit deschis 24 de ore pe zi. Plaja, restaurantele, barurile, cinematografele, mallurile, dughenele sînt pline de turişti, oameni în vacanţă, pierde vară, oameni veniţi din restriştea rachetelor şi katiuşelor; este ca şi cum am fi în altă lume, deşi sîntem la mai puţin de 120 de km în linie de rachete, de zonele aflate în grija armatei.
Viaţa merge înainte, ca şi cum am fi pe riviera franceză. Ascultăm ştirile şi comentariile posturilor de radio şi T.V., şi ne continuăm viaţa ca şi cum am fi pe alte meleaguri, meleaguri liniştite, meleaguri de vacanţă.

Stau în noaptea Mediteraneană, pe faleza medievală de la Jaffa, şi în murmurul valurilor, privesc cerul luminat de stele. Din cînd in cînd, cîte un avion îşi arată luminile pregătindu-se de aterizare. În zare se văd luminile modernului Tel-Aviv cu hotelurile şi localurile de noapte, luminate feeric. Lumea este în vacanţă, bucurîndu-se de oraşul cosmopolit, oraş ce îmbină medievalul cu mondenul şi facilităţile secolului XXI. Oameni de toate naţiile se întîlnesc într-o lume culturalo-mistică de pe tot mapamondul. Cu prima mijire a noii zile se aude muezinul; pe o terasă un grup se destinde după noaptea mediterană în mişcări yogiste; pe o stîncă cîţiva adepţi ai budismului stau nemişcaţi în poziţie de lotus, bucurîndu-se de prima rază de lumină; mai încolo un grup de hasidimi se grăbesc spre sinagogă; clopotul Catedralei Saint Anthony anunţă începutul liturghiei. Bazarele din vechiul Jaffa îşi deschid rulourile turiştilor, în amestecul de miresme ale orientului şi occidentului. Localurile îmbie pe toţi la gustarea de dimineaţă, fiecare după placul lui – oriental, franţuzesc, local, continental, american. Magazinele de mirodenii îşi etalează bogăţia de culori, mirodenii, seminţe şi plante aromatice de la îndepărtata Indie, Chină, pînă la înălţimile Himalaei şi Anzilor. Totul este paşnic, parcă am fi în altă lume.
Plaja se animează de-a lungul falezelor. Spre Cer se ridică paraşutele surfer-iştilor. Un grup de circari de stradă amuză copiii cu ghiduşii. Vînzătorii ambulanţi îmbie turiştii şi pe pierde vară ce se prăjesc la soare, cu îngheţată şi pepene roşu rece; restaurantele se întrec în servirea băuturilor răcoritoare. Un grup de tineri fumează marihuana, uitîndu-se după poliţiştii călare care se plimbă alene.
Soarele amiezii alungă acest grup matinal în umbra chioşcurilor şi restaurantelor, la masa pescărească, sau gustări flugare de mici, chebab şi căni de bere rece aburindă; de-a lungul plajei găseşti bucătăria întregului mapamond, deci poţi alege orice, de la bucătăria balcană şi greacă, la cea italiană, franceză, trecînd prin cea mexicană, braziliană şi revenind pe bătrînul continent prin sushi, bucătărie tailandeză, chineză, indiană.
Spre apusul zilei, locul turiştilor îl iau localnicii sosiţi după o zi de lucru, apoi cu prima briză de seară locul se umple de jioggini şi biciclişti.
Cum se lasă seara revin îndrăgostiţii şi visătorii privind scufundarea Soarelui în Mediterană, ca mai apoi să privească stelele. Barurile şi localurile de noapte preiau muşterii prînzului. Focuri de artificii luminează serbări particulare încîntînd locul cu lumini şi fantezii baroce.
Şi totul se repetă în caruselul vacanţei.