Sărbătoarea de Purim

Îndrumări halahice pentru Purim

Sărbătoarea de Purim-2007

1. Când începe luna ebraică Adar, se măreşte bucuria. Este un comandament divin special de a ne bucura cât mai mult în ziua de Purim, aşa cum este scris: „Să faceţi ca aceste zile să fie de bucurie şi petrecere, de împărţire de daruri, de mâncare, fiecare apropiaţilor săi, şi de ajutoare dăruite săracilor”.


2. În ajun de Purim se obişnuieşte a dona o sumă de bani reprezentând jumătatea monezii locale la data respectivă. Acest act este făcut în amintirea comandamentului divin „mahaţit ha-şekel” („jumătatea de şekel”) iar banii sunt donaţi săracilor.

3. Şase comandamente divine sunt obişnuite a fi respectate de Purim:
a. Citirea Meghilei (Cartea „Meghilat Esther”) în seara de ajun şi în ziua de Purim; b. daruri săracilor; c. Împărţirea de daruri de mâncare celor apropiaţi; d. Masa de Purim; e. Mulţumirea către Dumnezeu pentru minunile făcute („al ha-nisim”), adăugată la rugăciune şi în binecuvântarea de mulţumire pentru masă; f. Citirea din Tora a paragrafului „We-iavo Amalek” şi a venit Amalek.
Comandamentul divin de a bea până la inconştienţă este inclus în cadrul mesei de Purim, iar femeile sunt scutite de a-l îndeplini.

a. Citirea Meghilei

Fiecare evreu este obligat să citească Meghila şi un comandament divin dintre cele mai importante este de a asculta citirea ei în sinagogă, într-un loc în care sunt prezenţi mulţi oameni, deoarece conform tradiţiei „regele este onorat atunci când este de faţă majoritatea poporului”. Meghila trebuie ascultată de un quorum de cel puţin 10 bărbaţi majori.
Femeile (ca şi fetele de la vârsta de 12 ani în sus) sunt şi ele obligate să asculte citirea Meghilei, deoarece actul principal al minunii de Purim a fost făcut de Esther, precum şi datorită faptului că şi femeile au fost în pericol de a-şi pierde viaţa. („Să distrugă, să ucidă, să ducă la pierzanie pe toţi evreii, prunci şi femei”, hotărâse blestematul de Haman şi scrisese acest lucru în edictul său).

b. Daruri săracilor

În ziua de Purim, fiecare evreu este obligat să dea cel puţin două daruri, la doi săraci. Cel care va da mai mult, va fi binecuvântat.
„Dar unui sărac” („matana le-evion”) înseamnă o sumă de bani cu care săracul să-şi poată cumpăra o porţie de mâncare la o masă. Este preferabil a aloca şi a cheltui pentru „daruri săracilor” mai mult decât pentru propria masă şi pentru împărţirea de porţii de mâncare („mişloah manot”) celor apropiaţi, pentru că nu este o bucurie mai mare şi mai frumoasă decât a face inimile săracilor, orfanilor, văduvelor şi străinilor prozeliţi să se bucure, întrucât înveselirea inimilor acestor oameni este asemănătoare cu îmbucurarea lui Dumnezeu. Aşa cum a scris Rambam (Rabi Moşe ben Maimon sau Maimonide) în lucrarea „Halahot Purim” 2, 17: „Să faceţi să se trezească la viaţă sufletul celor umiliţi şi inima celor obidiţi”. Daruri se dau săracilor ziua, nu noaptea.

c. Împărţirea de porţii de mâncare celor apropiaţi

Fiecare evreu este obligat să trimită două feluri de mâncare celor apropiaţi, după cum scrie în „Cartea Estherei”: „u-mişloah manot iş le-reehu” („şi trimitere de porţii de mâncare unui celuilalt”) – două feluri de mâncare unei persoane. Porţiile de mâncare se trimit ziua, nu noaptea. Femeile sunt obligate şi ele să trimită porţii de mâncare.
Se pot trimite mai multe porţii de mâncare prietenilor, în special celor care respectă acest comandament cu tot sufletul, pentru a arăta prietenie.
d. Masa de Purim

Fiecare evreu trebuie să pregătească un ospăţ potrivit, pe măsura posibilităţilor sale. Este o poruncă divină de a pregăti cât mai mult pentru ospăţul de Purim. Femeile sunt obligate la aceasta la fel caşi bărbaţii. Elementul esenţial al mesei de Purim este că ea are loc ziua. Dacă acest ospăţ a fost făcut noaptea, respectivul evreu nu şi-a îndeplinit obligaţia îndeplinirii acestei porunci divine. Fiecare este obligat să bea într-atât încât să ajungă a nu putea să deosebească între „blestemat fie Haman şi binecuvântat fie Mordehai”. Există totuşi părerea că este interzis a se îmbăta, obligaţia fiind numai de a bea mai mult decât de obicei. Altă părere este ca fiecare să bea până va adormi.
Oricum, conform tuturor părerilor, dacă există temerea că la beţie cineva va încălca o interdicţie din Tora, va jigni sau – ferească Dumnezeu – va lovi pe cineva, respectiv pe un prieten sau pe cineva din familie, atunci este mai bine să nu îndeplinească acest comandament.

e. Mulţumirea către Dumnezeu pentru minunile făcute („al-hanisim”) adăugată la rugăciunea şi la binecuvântarea de mulţumire.

De Purim se spune rugăciunea „al ha-nisim”, intercalată de trei ori pe zi în rugăciunea celor 18 binecuvântări („Şemone Esre”) precum şi în binecuvântarea de mulţumire pentru masă („bircat ha-mazon”).


f. Citirea din Tora a paragrafului
„We-iavo Amalek” (şi a venit Amalek).

În ziua de Purim, în cadrul rugăciunii de dimineaţă („şaharit”) este scos un sul de Tora şi este citit paragraful „We-iavo Amalek” din pericopa „Beşalah” (La trimiterea) din cartea „Şemot”, fiind chemaţi la Tora trei bărbaţi majori dintre participanţii la rugăciune.

Timpul la care se sărbătoreşte „Purim” în orice loc
afară de Ierusalim, şi la Ierusalim


Timpul la care se celebrează Purimul nu este acelaşi în fiecare loc. În toate oraşele fără ziduri („prazin”), citirea Meghilei are loc la 14 Adar (anul acesta 2009, la 10 martie) – iar la Ierusalim (oraş înconjurat de ziduri), a doua zi, la 15 Adar (anul acesta 2009, la 11 martie).

Există localităţi asupra cărora este presupunerea că ar fi fost înconjurat de ziduri în timpul lui Iehoşua ben Nun, în care totuşi se citeşte Meghila atât în seara şi ziua de 14 Adar, cât şi în seara şi ziua de 15 Adar, dar binecuvântarea pentru această citire se face numai o singură zi, respectiv în seara şi dimineaţa de 14 Adar.
În zilele noastre, norma halahică de oraş înconjurat de ziduri se aplică numai pentru Ierusalim (în toate cartierele sale), iar norma halahică pentru nesiguranţă dacă este vorba de localitate înconjurată de ziduri sau nu, se referă la oraşele Tveria (=Tiberiada), Ţfat (=Safed), Hevron, Şhem, Gaza, Acco şi Haifa.
În străinătate sărbătoarea de Purim este celebrată totdeauna numai în ziua de 14 Adar, acest an pe data de 10martie 2009.

Când începe luna Adar, este scris în Talmud-Tractatul Meghila, pagina 29, bucuria creşte.
Sărbătoarea de Purim unde toţi trebuiem să ne bucurăm „pănă nu mai ştiim”, a devenit o sărbătoare tradiţională a cunoaşterii lui Dumnezeu de poporul evreu.

PURIM SAMEAH