Pentru ce ne bucurăm şi dansăm în Ziua de Simhat Tora?

Bucuraţi-vă de ziua bucuriei Torei


În ziua de Simhat Tora (Sărbătoarea Bucuriei Torei), bucuria este generală, a tuturor evreilor, vârstnici, tineri şi copii. Este timpul stabilirii unirii, a dragostei de Tora, a sădirii bucuriei în inimile noastre ale tuturor, când pornim cu toţii la „hakafot”, dansând cu sulurile de Tora în braţe, când ne exprimăm identificarea noastră totală cu ideile din cuprinsul ei şi cu valorile sale. Facem acest lucru din credinţa noastră puternică, întrucât ne-am menţinut până astăzi nu numai prin forţă fizică, ci datorită faptului că am ştiut să depăşim toate suferinţele şi să ne continuăm existenţa cu credinţă şi siguranţă în reuşita noastră.

În această seară afirmăm existenţa Regatului lui Dumnezeu şi a Unicităţii Sale în lume: „Tu ne-ai arătat şi ne-ai făcut să ştim că Dumnezeu este Atotputernicul şi nu mai este nimeni în afara Lui.
După o perioadă de rugă intensă care a durat 40 de zile, în ziua Bucuriei Torei, la încheierea unui ciclu al studiului Torei, ne bucurăm şi dansăm.
Regretatul meu tată obişnuia să spună o poveste populară în ziua de Simhat Tora.
A fost odată un evreu simplu, neînvăţat în Tora, care era văzut dansând din toate puterile în ziua de Simhat Tora. Rabinul s-a îndreptat spre el şi l-a întrebat: „De ce te bucuri într-atât? Aş fi înţeles aceasta dacă ai fi învăţat Tora tot anul, însă dumneata n-ai învăţat Tora tot anul. Atunci ce te face să te bucuri într-atât?” Evreul respectiv i-a răspuns: „Dar atunci când fratele meu îşi căsătoreşte fiul, oare nu mă bucur de bucuria lui?”
Acesta este răspunsul corect şi exact. De Ziua Bucuriei Torei (Simhat Tora), bucuria nu este numai a rabinilor şi a evreilor religioşi, ci a fiecărui evreu, a fiecărui fiu al poporului lui Isarel. Ar fi fost potrivit ca ziua de Simhat Tora să fie dedicată studiului Torei, iar rabinii să predice în faţa membrilor comunităţilor lor, dar în mod practic poporul evreu sse comportă în alt fel. Nu numai că nu ascultăm predici, ci dansăm cu sulurile de Tora învelite în cămăşile lor decorative. Acest lucru se datoreşte faptului că bucuria manifestată în ziua de Simhat Tora nu se bazează pe calitatea studiului şi pe nivelul cunoaşterii Torei: ne bucură de însuşi faptul că suntem evrei şi de legătura noastră cu Tora. Este un sentiment comun tuturor fiilor poporului evreu. Evreul care nu a învăţat Tora este totuşi evreu şi el. Omul simplu, neînvăţat în Tora, simte sfinţenia Torei chiar dacă nu este capabil de a o înţelege. De aceea, bucuria este a noastră a tuturor, mari şi mici, de la şefii ieşivelor, geniali în studiu („gaonim”) până la cei care nu ştiu nici măcar să citească o literă din Tora.
Dansul în Ziua Bucuriei Torei (Simhat Tora) este un comandament divin, la fel ca tânguirea în zilele Anului Nou (Roş Haşana) şi în Ziua Iertării (Iom Kipur). Există o normă halahică specială referitoare la dans şi la bătaia palmelor în onoarea Torei. Nu dansăm pentru că ne place să dansăm, ci pentru că există un comandament divin care ne porunceşte să dansăm. Înţelepţii noştri afirmă că regele David a reuşit să obţină regatul său datorită acestui fapt. După cum scrie în cartea profetului Şmuel/Samuel, „el dansează în faţa domnului”. Regele David nu dansează pentru plăcerea dansului ci în onoarea Torei, comentează rabinul Malbim.
„Simhat Tora” este asemănătoare cu „Iom Ha-Kipurim”: ambele dezvăluie profunzimea sufletului evreiesc. Acest adevăr se poate ascunde în spatele diferitelor aspecte exterioare în toate zilele anului. Observăm diferenţe mari între evreii care respectă prescripţiile şi poruncile Torei şi cei care nu le respectă, precum şi între evreii care au păreri şi concepţii de viaţă diferite. Însă de Iom Ha-Kipurim şi de Simhat Tora, se descoperă adevărul interior existent în fiecare dintre noi: existenţa noastră ca evrei. Vedem mulţimea de oameni care vin la sinagogi, taţii care îşi poartă copiii pe umeri, tinerii care dansează până îşi epuizează ultimele puteri – şi simţim profunzimea legăturii noastre, a tuturor, cu Tora şi cu Dumnezeu. Dintr-o dată se dezvăluie faptul că în inima fiecăruia dintre noi sălăsluieşte un suflet evreiesc pur şi curat, plin de dragoste pentru Dumneaeu şi pentru Tora, Învăţătura Sa.
Simhat Tora este timpul realizării unirii, a dragostei de Tora şi al sădirii bucuriei în inimile noastre, ale tuturor. Dar rugăciunea noastră comună de Iom Ha-Kipurim şi bucuria unită a fiecăruia dintre noi, de Simhat Tora, nu sunt de ajuns. Trebuie să tindem a reînnoi aceste elemente în cursul tuturor zilelor anului. Să ne amintim de baaza evreiască profundă care ne uneşte pe toţi, în toate zilele anului. Acesta este conţinutul şi mesajul zilelor de Iom Ha-Kipurim şi Simhat Tora din punctul de vedere al belşugului de idei din care se pot trage învăţăminte pentru toate zilele anului: valorile dragostei şi bucuriei. De Simhat Tora ne bucurăm de încheierea ciclului anual al Torei şi afirmăm: „Puternic, puternic şi să ne întărim”. Odată cu aceasta, ne bucurăm pentru începutul unui nou ciclu de studiu al Torei, deoarece poporul evreu consideră că Tora nu are sfârşit pentru el. Nu se termină niciodată.
Bucuraţi-vă de ziua bucuriei Torei.