Doliul în ziua de 9 Av

TISA-BE-AV


Anularea cauzelor care au dus la distrugerea
Templului va duce la reclădirea
Templului viitor

Înţelepţii noştri ne explică pentru ce şi de ce păstrăm doliul în ziua de 9 Av şi trebuie să postim. „În ziua de 9 Av s-a hotărât ca strămoşii noştri să fie pedepsiţi să nu intre în Ţara Promisă şi, au fost distruse primul Templu şi cel de al doilea Templu” (Talmud, Tratatul Taanit 26,2). Păcatul iscoadelor trimise de Moşe în Ereţ Israel a căpătat expresie în plânsul colectiv al poporului în noaptea de 9 Av în pustiu. „Şi s-a ridicat tot neamul, şi şi-au înălţat glasurile şi poporul a plâns în acea noapte”. (Tanah, Cartea Bamidbar / Numeri 14). Rezultatul a fost că Dumnezeu a spus „Plânsetul vostru a fost în zadar, Eu voi impune asupra voastră un plâns de-a lungul generaţiilor” (Talmud, Tratatul Taanit 29,1).
„De ce a fost distrus primul Templu? Pentru că aveau loc ceremonii idolatre în interiorul său, cazuri de promiscuitate şi vărsare de sânge. Dar de ce a fost distrus şi cel de al doilea Templu? Pentru că atunci evreii se ocupau cu studiul Torei, cu îndeplinirea poruncilor divine şi cu fapte bune? Pentru că atunci a existat ură gratuită” (Talmud, Tratatul Ioma 9,2).
În zilele noastre la 9 Av trebuie să ne facem un bilanţ sufletesc naţional şi individual şi să facem un act de corectare morală în privinţa relaţiei noastre cu Ereţ Israel, Ţara Făgăduinţei şi, pe această cale să înlăturăm slăbiciunea arătată de iscoade şi de generaţia lor prin lipsa de credinţă în posibilitatea de a moşteni această ţară. Mai mult, trebuie să ne întărim şi să facem eforturi, să învăţăm şi să fim noi înşine convinşi că Ereţ Israel, ţara lui Israel aparţine numai poporului lui Israel şi nici unui alt popor. Dacă vom fi convinşi noi înşine, acest lucru îi va convinge şi pe duşmanii poporului nostru. Trebuie să ne facem un bilanţ sufletesc general şi particular atât în privinţa relaţiilor între oameni la nivelul masei şi publicului cât şi la nivel familial şi personal şi să anihilăm ura gratuită lipsită de motive reale, de orice fel ar fi ea.
Să iubim creaturile Domnului, şi poporul nostru, şi pe fiecare fiu şi fiică a naţiunii, pe care Dumnezeu a ales-o cu dragoste.
Prin iubire gratuită, nemotivată, vom beneficia în curând să vedem clădirea completă a Templului şi vom vedea cu ochii noştri îndeplinirea cuvintelor profetului:
„Astfel a spus Domnul Dumnezeu, postul al patrulea, postul al cincilea, postul al şaptelea, şi postul al zecelea se vor transforma în zile de bucurie şi sărbători, iar adevărul şi pacea se vor iubi” (Tanah, cartea profetului Zaharia 8,19).
Îmi amintesc de o poveste sau o legendă despre împăratul Napoleon. Se spune că el s-ar fi travestit în om de rând într-o seară. Aşa deghizat a plecat să vadă ce se întâmplă în împrejurimi. Astfel ar fi ajuns în cartierul evreiesc. Spre marea lui mirare, el a văzut evreii adunaţi în sinagogă şezând la pământ, ţinând cărţi în mâini şi citind din ele pe o melodie tristă, cu glasuri de plânset izvorând din adâncul inimilor. Napoleon a fost surprins. El nu auzise să fi fost luată vreo măsură împotriva evreilor din partea locului. Când a întrebat care este cauza plânsului şi a vaietelor i s-a răspuns că doliul este pentru distrugerea Templului, în urmă cu 1800 de ani. La început, împăratul nu şi-a crezut urechilor, dar după ce a auzit mai multe lucruri ar fi spus (povesteşte legenda): „Acum am înţeles de ce voi sunteţi poporul veşnic. Aţi văzut împărăţii şi regate care ajunseseră în culmea puterii şi au căzut, s-au prăbuşit, s-au prefăcut în cenuşă pentru vecie. Eu sunt sigur că voi veţi continua să trăiţi, să existaţi, şi după ce eu şi împărăţia mea vom dispărea de pe faţa pământului, de pe arena istoriei. În cele din urmă, vă veţi întoarce în Ereţ Israel şi veţi reconstrui Templul. Nu ştiu când se va petrece acest lucru, poate peste o sută de ani, poate peste două sute de ani, dar sunt sigur că se va petrece într-o zi”.
Adevărul este că această idee a fost exprimată demult de către înţelepţii noştri. „Cel care poartă doliu după Ierusalim, va beneficia şi-l va vedea în bucurie.”
Conştiinţa doliului este elementul care aduce mântuirea.
Cine a simţit durerea exilului, precum şi cine ştie că situaţia actuală nu este bună, are speranţa mântuirii, şi în cele din urmă, această speranţă se va transforma în realitate.


Norme halahice de comportare
În ziua de Tişa Be-Av (9 Av)


De la începutul lunii Av şi până la ieşirea din postul de Tişa Be-Av (9 Av), în acest an pe data de 14/08/05 ora 19:56, ne abţinem de la orice lucru care poate produce bucurie inclusiv baia făcută de plăcere. În aceste zile este interzisă cumpărarea de lucruri noi de îmbrăcăminte, chiar dacă scopul este de a le îmbrăca după 9 Av. Nu se consumă carne şi nu se bea vin, afară de zilele de Şabat şi zile de ospeţe speciale, de exemplu cele organizate pentru ceremonia de Brith-Mila.
În seara de ajun de 9 Av, sămbătă 13/08/05 masa despărţitoare de post trebuie încheiată până la orele 19,00, după care se merge la sinagogă la rugăciunea de seară. Se descalţă încălţămintea, se face rugăciunea cu voce joasă, se şade pe podea sau pe băncile răsturnate ale sinagogii şi se citeşte cartea „Eikha” din Scrieri (Tanah), cu o melodie tristă. La ieşirea din sinagogă nu se spune „Şhalom”, nici nu sunt folosite alte forme de salutare ale cunoscuţilor, şi fiecare se comportă în conformitate cu obiceiurile de doliu.
Spre deosebire de alte zile, la rugăciunea de dimineaţă nu se îmbracă „talit” (şal de rugăciune) şi nu se pun „tefilin” (filacterii de rugăciune) decât înaintea rugăciunii de „Minha” (din amurg), când se îmbracă „talit” şi se pun „tefilin”.
Speranţa noastră este ca aceste zile să se transforme în zile de bucurie chiar din acest an.