Sucot

HAG- HASUCOT

„Arbaat ha-minim” –
secretul unităţii poporului evreu
Rabin Avocat IOSEF A. WASSERMAN


În ultimul timp, în ţară au avut loc tot felul de şedinţe şi adunări care au avut drept scop împăcarea şi apropierea între diferite grupuri de evrei care au dispute îndeplungate între ei. Cu cât creşte duşmănia între evrei, cu atât se ridică mai mulţi oameni care înţeleg că discuţiile, tratativele şi conversaţiile dintre grupuri reprezintă o necesitate vitală, de care poate fi legat viitorul poporului şi ratului evreu.
Sărbătoarea de Sucot ne dă formula de apropiere sufletească între diferitele categorii de evrei. Un binecunoscut „midraş” compară cele patru plante binecuvântate de Sucot („Arbaat Ha-minim”) cu cele patru categorii existente în poporul evreu. Prima categorie este reprezentată de „etrog” (chitră), simbolul celor care învaţă Tora şi fac fapte bune: de aceea, el are şi gust, şi miros. Ultima categorie este reprezentată de „arava” (salcie), simbolul celor care nu învaţă Tora şi nu fac fapte bune. De accea ea nu are nici gust, nici miros.


De ce oare trebuie să iubim şi să legăm de noi categoria simbolizată de „arava” cu celelalte trei categorii, simbolizate de „etrog”, „lulav” (frunză de palmier) şi „hadas” (mirt)?
De la început, Midraşul ne învaţă că „unitate” nu înseamnă „unicitate” în mod obligatoriu. Tora ne explică faptul că întotdeauna vor exista grupuri diferite – chiar opuse în mod radical – în cadrul poporului evreu, aşa cum este diferenţa între „etrog” (chitră) şi „arava” (salcie). Cu toate acestea este obligatoriu să ne unim şi să ne păzim unitatea, cu toate diferenţele existente.
Cine aşteaptă să vină zilele când nu vor mai fi diferenţe de idei şi păreri, când toţi vor fi de aceeaşi părere, aşteaptă de fapt zilele venirii lui Mesia. Această aşteptare este bineînţeles un fapt important, dar nu îndreptăţeşte conflictul şi duşmănia între evrei. Dimpotrivă. Cine aşteaptă venirea lui Mesia cu adevărat şi ca ea să aibă loc cât mai repede, trebuie să contribuie la înţelegerea între evrei, să ajute la unitatea poporului cu toate diferenţele care există între noi. Să ne amintim că exilul („galutul”) a apărut ca o expresie a urii între evrei, iar izbăvirea va veni atunci când vor exista dragostea şi respectul reciproc între evrei.
Este simplu de înţeles de ce trebuie să iubim „etrogul”, „lulavul”, „hadasul”, pe evreii care învaţă Tora, pe cei care fac fapte bune, pe toţi acei care au o calitate oarecare. Dar de ce trebuie să-i iubim cu adevărat şi pe cei care nici nu învaţă Tora, nici nu fac fapte bune, şi trebuie să-i legăm de noi şi pe aceştia?
La această întrebare putem – şi trebuie – să dăm două răspunsuri. În primul rând, chiar şi evreul reprezentat de „arava” (salcie) este evreu. Valoarea evreului nu este măsurată după nici un fel de calităţi. Nu stabilim valoarea unui evreu în funcţie de câtă Tora a învăţat, nici de câte fapte bune a făcut. Evreul este un frate bun şi scump prin însuşi faptul că este evreu. Chiar şi acel evreu care se află acum pe treapta de „arava” (salcie), care nu are nici gust şi nici miros, face parte din poporul evreu. Chiar şi în el există un suflet pe care i l-a dăruit Dumnezeu. Chiar şi el este un fiu scump şi iubit de Părintele Ceresc. De aceea noi trebuie să-l iubim şi să-l apropiem – şi nu avem nevoie de alt motiv ca să-l simţim că este unul de-al nostru. Cel de al doilea răspuns este bazat pe explicaţia învăţaţilor noştri după care salcia are o calitate specială, unitatea. Arborii de salcie plângătoare sunt legaţi unul de altul, ei cresc în grupuri mari strânşi unul de altul pe malurile râurilor: acest lucru reprezintă unitatea şi înţelegerea. La evreii care nu învaţă Tora, nici nu fac fapte bune, găsim această calitate: înţelegerea. Această calitate minunată este atât de importantă, încât chiar şi „etrogul” simte nevoia să se apropie şi să se lege de „arava. Sărbătoarea de „Sucot” ne-a învăţat importanţa unităţii. Pe de o parte, „etrogul” reprezintă aspiraţia, visul fiecăruia dintre noi. Pe de altă parte, „arava” aduce calitatea sa de unitate.
Aşa cum cele patru feluri de plante sunt legate între ele – pentru că, dacă nu sunt legate între ele nu au nici o valoare – tot aşa trebuie să fie şi în viaţa de fiecare zi. Cele patru grupuri de evrei trebuie să fie legaţi unul de celălalt, să învăţăm fiecare din noi calităţile celuilalt şi să trăim în unitate şi în pace.
Primul şi cel de al doilea Templu au fost distruse din cauza urei nemotivate. Să ne rugăm ca, în viitor, ura gratuită şi nemotivată să fie înlocuită de iubire chiar nemotivată între oameni.
Este nevoie de efortul tuturor pentru a ajunge la unitate pentru a realiza armonia deplină. Fiecare trebuie să-şi lase la o parte interesele sau părerile personale şi să caute a se adecva intereselor generale ale alialei noastre, ale ţării şi societăţi israeliene – atunci se va realiza armonia.



Hag Sameah şi MOADIM LESIMHA