Ce înseamnă legătura dintre bărbat şi femeie, hotărâtă în ceruri

Ce înseamnă legătura dintre bărbat
Şi femeie, hotărâtă în ceruri
(În cinstea zilei de 15 Av)

Există obiceiul de a ne bucura în ziua de 15 Av. Multe perechi se căsătoresc în această zi, întrucât învăţaţii noştri au spus în tratatul Taanit din Talmud: „Poporul lui Israel nu are zile mai vesele decât 15 Av şi Iom Kipur.”
Ce înseamnă o unire matrimonială reuşită? În Tora sunt câteva cazuri de acest fel, de unire între bărbat şi femeie realizate datorită unei fapte bune. Eliezer, robul lui Avraham, o întâlneşte pe Rivka lângă o fântână, atunci când ea îi dă să bea apă şi îi adapă cămilele. Ea era o fată tânără, care ajuta oameni mai puternici decât ea, ba chiar şi cămilele – şi pentru aceasta primeşte o compensaţie. Mai mult, ea le propune să vină să doarmă în casa ei – respectiv în casa părinţilor ei – iar acolo s-a născut ideea căsătoriei ei cu patriarhul Iţhak.
úîĺđä
Iacov a ajuns în ţara fiilor lui Kedem şi se temea şi iată că vede o fântână pe câmp. Rahel fiica lui Lavan vine cu oile. Iacov a văzut-o pe Rahel, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma de oi a lui Lavan, fratele mamei sale. Aici s-a născut ideea căsătoriei patriarhului Iacov, care, în cele din urmă le-a luat de soţii pe Lea şi Rahel.
Moşe, profetul nostru, a fugit din Egipt şi a ajuns în Midian. Acolo a „şezut lângă o fântână”, iar fiicele lui Ithro au venit „şi au adus o cofă şi au umplut jgheabul... pentru a adăpa turma tatălui lor.” Au venit păstorii şi au alungat fetele din acel loc până când „s-a ridicat Moşe şi le-a salvat şi le-a adăpat turma”. Iar fetele se întorc la casa tatălui lor şi îi povestesc acestuia ce li s-a întâmplat, iar Ithro le spune: „Chemaţi-l pe acel om să vină în casa mea să mănânce pâine”.
Comentariul lui Raşi (Rabi Şlomo Iţhaki) este: „pâine inseamnă femeie”, cea ce înseamnă că aici a apărut ideea căsătoriei profetului nostru Moşe, care a luat-o de soţie pe Ţipora, fiica lui Ithro.
Din fapte bune nu s-au născut numai căsătorii. Conducători ai poporului lui Israel s-au născut şi ei din fapte bune.
Se pune întrebarea, ce lucru atât de important include o faptă bună, într-atâta încât ea stabileşte şi hotărăşte definitiv asupra unei căsătorii, sau transformă un om în conducător al întregului popor al lui Israel, mai mult decât alte calităţi? În ceea ce priveşte o „faptă bună” chestiunea este în a duce jugul greului în sentimentul colaborării, în garanţia reciprocă. Numai cine poartă jugul greului în relaţiile cu partenerul său şi cu toată lumea, numai cine poate să fie partener asociat la tot ce se întâmplă, la bine sau la rău, numai cine se poate îndurera într-adevăr de durerea prietenului său şi se poate bucura de bucuria lui, numai un asemenea om poate fi conducător al poporului lui Israel. Cineva poate fi omul cel mai mare din generaţia sa, poate fi un om cu multe calităţi, dar aceasta nu-l transformă în conducătorul maselor, întrucât indicatorul este participarea cu dragoste la fapte bune şi la construirea lumii dreptăţii.
De fapt, acesta este secretul unirii matrimoniale între bărbat şi femeie, „într-o faptă bună” aşa cum ne-au învăţat înţelepţii noştri. Numai atunci când cei doi parteneri pot duce jugul greului împreună, unul cu celălalt, numai atunci când unul participă din tot sufletul la durerea şi bucuria cleuilalt; numai în acest caz se poate spune că aceasta este o pereche hotărâtă în ceruri; numai atunci se poate spune că această pereche va continua să trăiască frumos, în armonie, împreună. Şi în acest caz, în realizarea unei uniri matrimoniale indicele principal este capacitatea de a face fapte bune, ducerea jugului greului, colaborare totală.
Este ceea ce găsim de fapt la sfinţii noştri strămoşi, al căror punct de vedere era potrivirea prin fapte bune, salvare, sentiment de colaborare şi grijă.
Este cunoscut o afirmaţie a regretatului rabin Dessler în problema atingerii nivelului dragostei. Acest nivel este atins nu primind ceva ci oferind ceva, iar acest dar, ducerea greului jugului comun oferă dragostea. Aceasta este şi reţeta pentru o viaţă bună şi fericită.
Tatăl meu, de binecuvântată amintire, spunea totdeauna tinerilor perechi înaintea cununiei, că fiecare dintre soţi trebuie să înveţe din cartea „Şulhan Aruh” (codul de legi al Iudaismului), nu ceea ce are dreptul să primească în conformitate cu normele halahice ci ceea ce trebuie şi este obligat să ofere partenerului sau partenerei. Numai în acest fel, cu ajutorul lui Dumnezeu, le este promisă celor doi soţi o viaţă de fericire şi onoare, o viaţă de binecuvântare şi reuşită, o viaţă de pace în căsnicie.