Şabat

Şabat

1. "Să ştiţi că Eu, Domnul, vă sfinţesc" (Şemot – Exodul/Ieşirea 31,13)
În tratatul talmudic "Şabat" 10,2 scrie: "Dumnezeu i-a spus lui Moşe: un dar frumos am în visiteria mea şi numele său este Şabat, iar Eu Vreau să i-l dau lui Israel, du-te şi spune-le. Şabatul este darul cel mai important care a fost dat poporului evreu ca mirele şi mireasa care îşi trimit daruri unui altuia după ce s-au legat prin logodnă, iată că se întâmplă totuşi că mirele şi mireasa se abţin de a se întâlni, iar bârfitoarele spun că s-a rupt legătura între ei, dar lucrul nu este încă suficient de clar şi poate că au încetat să se întâlnească din alt motiv, dar pentru că a ieşit un zvon în oraş că mireasa i-ar fi dat mirelui înapoi darurile pe care el i le-a dat în ziua logodnei, şi toţi văd că ea nu poartă pe deget inelul cu piatră preţioasă pe care el i l-a dat în dar, atunci este clar tuturor că unirea s-a desfăcut."
La fel şi cu Şabatul, darul scump care a fost dat poporului evreu, care serveşte drept mărturie a legăturii dintre fiii lui Israel şi Dumnezeu, Binecuvântat Fie El. Legământul este veşnic. Dar dacă vedem că mireasa, "Knesset Israel" (adunarea lui Israel), şi-a scos de pe deget această bijuterie scumpă pe care i-a dat-o mirele, respectiv încetează de a păstra Şabatul, acesta este semnul că a încetat legătura între Israel şi Dumnezeu, că noi nu suntem logodiţi cu El, pentru că dacă vom respecta Şabatul conform regulilor lui, se va împlini ceea ce am primit în scris: "Şi pentru tine te voi logodi în veci", etc.: "Şi l-ai cunoscut pe Dumnezeu".

2. "Şi au păstrat fiii lui Israel Şabatul" (Şemot 31, 16)

Şabatul este inima iudaismului şi este scris că pentru fiecare păzire o să ţi se păstreze inima. Sunt câţiva medici care îngrijesc un bolnav, care suferă de câteva boli, iar fiecare medic specialist îi examinează organul în care este specializat. S-a aflat acolo şi un cardiolog, medic specialist în boli de inimă. El s-a îndreptat spre ceilalţi medici şi le-a spus: Până veţi reuşi să găsiţi tratamentul adecvat pentru celelalte organe, de care nu atârnă viaţa, permiteţi-mi să vă atrag atenţia asupra inimii bolnavului, cum trebuie ea vindecată, pentru că fără inimă tot efortul vostru este zadarnic.

Fără Şabat nu este iudaism. Problema Şabatului este menţionată în Tora de 12 ori. Toţi profeţii lui Israel fac să fie cunoscut Şabatul. Nu există nici o pedeapsă care să-i fie dată păcătosului de către Dumnezeu însuşi, în afară de cea pentru nerespectarea Şabatului şi insultă.
Dacă unui om îi lipseşte sau îi este extirpat un organ, viaţa sa nu se termină. El poate să trăiască cu un beteşug, cu o invaliditate. Dar, dacă unui om îi lipseşte capul, toate celelalte organe nu mai aduc nici o valoare. El a murit şi urmează să fie înmormântat. Acest lucru este valabil şi pentru problema noastră. Dacă un evreu nu respectă un comandament, este ca şi un om pentru care încetează forţa şi vitalitatea necesare funcţionării unui anumit organ: el continuă să fie evreu. Dacă însă un evreu nu respectă ziua de Şabat, el încetează de a fi evreu, iese din acest cadru şi este considerat o nulitate.
Atunci când vom cerceta cauza acestui fapt, de ce a fost subliniat acest păcat atât de mare, vom descoperi că una dintre cauze este că instinctul îl face pe om să greşească. Este o greşeală mare pentru un evreu să creadă că dacă nu va lucra de Şabat, îi va lipsi posibilitatea de a se întreţine în acea zi. Dimpotrivă, datorită respectării sfinţeniei Şabatului vine binecuvântarea pentru ocupaţia şi întreţinerea evreului şi este compensat pentru ceea ce a pierdut prin respectarea odihnei de Şabat, aşa cum s-a întâmplat cu mana în pustiul Sinai. Când evreii au ieşit să strângă mana de Şabat, n-au găsit nimic. Numai cine a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, El i-a dat în ziua de vineri şi pentru ziua de sâmbătă (Şabat), pentru că Dumnezeu a vrut să arate că El este cel care a dat Şabatul, şi de la El nu va ieşi nimeni în pagubă.